Fiu al lui Scorilo, Decebal ocupă tronul Daciei într-un moment de accentuare rapidă a tendintelor expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise frontiera pe linia Dunării.
În urma expeditiei dace din iarna anului 85-86, în sudul Dunării, Roma organizează prima campanie în Dacia, în vara anului 87, comandată de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, campanie care se soldează cu înfrângerea romanilor.
În anul următor, Decebal trebuie să înfrunte o nouă ofensivă romană, condusă de generalul Tettius Iulianus, care îi înfrânge pe daci în lupta de la Tapae.
În anul 89 se încheie o pace de compromis între Imperiul Roman si Regatul Dac, prin care Decebal se recunoaste rege clientelar, in schimbul unor subsidii anuale si al unui ajutor tehnic. Decebal nu restituie insa nici toti prizonierii si nici insignele romane capturate in razboi. Se desfăsoară un proces de centralizare a statului dac, armata este echipată si instruită, se ridică constructii civile si militare (dublate incintele fortificate de la Blidaru si Piatra Rosie, construita o noua cetate la Piatra Craivei), îndeosebi în Muntii Orăstiei, centrul regatului său, se stabilesc relatii cu popoare si state inamice Romei. "Regatul daco-get, unificat din nou prin initiativa cutezatoare a lui Decebal, ameninta nu numai pozitia Romei in bazinul pontic, ci si provinciile noi din Balcani si din Europa Centrala. In fruntea unei coalitii a popoarelor razboinice, tracice, sarmatice si germanice, el ar fi devenit in citiva ani un nou Mithridate, deja victoriile sale repurtate asupra legiunilor lui Dom itian zdruncinaser
a linia de aparare a Dunarii si o pace nesigura ii lasa ragaz ca sa pregateasca, cu mijloace pe care chiar Roma i le furniza,un atac inca si mai de temut."-istoricul Gheorghe I. Bratianu.
Numele lui Decebal este legat mai ales de războaiele dintre daci si romani, care au avut loc în 101 - 102 si 105 - 106 si care constituie "actul de nastere" al poporului român. Ele sunt reprezentate pe Columna lui Traian de la Roma, care imortalizează victoriile lui Traian contra lui Decebal.
Izvoarele de baza ale confruntarii dintre daci si romani au cunoscut un destin vitreg : "Comentariile lui Traian", redactate dupa modelul lui Caesar; "Getica", opera lui Criton, medicul lui Traian; scrierile retorului Dio Crisostomul, oaspete al lui Decebal la Sarmizegetusa; capitolele inchinate acestui eveniment in scrierile lui Appian, Arrian si Ammianus Marcelinus; toate aceste izvoare s-au pierdut; chiar si capitolele tratind acest conflict din "Istoria romana" a lui Dio Cassius s-au pastrat in niste rezumate bizantine tirzii de sec. XI - XII.
Împăratul Traian a început prima sa expeditie în Dacia, în martie 101, traversând Dunărea pe podurile de vase de la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova). Bătălia cu dacii are loc la Tapae, în vara anului 101, încheindu-se cu victoria romană. Spre sfârsitul anului 101, importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traversează Dunărea si atacă Moesia, obligându-l pe împăratul Traian să se deplaseze spre noul teatru de război deschis de Decebal. Acesta din urmă este însă înfrânt de romani, iar în toamna anului 102 se încheie pacea între cele două tabere, o pace înteleasă doar ca un armistitiu.
Legiunile romane trec în vara anului 105 podul ridicat de Apolodor din Damasc la Drobeta, începând astfel cel de-al doilea Război dacic. Decebal a fost abandonat de aliati si, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, s-a retras în cetătile din Muntii Orăstiei. Acestea sunt cucerite de romani, ca si Sarmizegetusa, capitala regatului, distrusă din temelii. Urmărit de cavaleria romană, pentru a nu cădea viu în mâinile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformată în vara anului 106 în provincie romană, ceea ce are o importantă esentială în formarea poporului român.
SUS